Cum îl faci pe adolescent
să coopereze?

În discuțiile cu părinții de adolescenți, aud adesea exprimarea: „Am încercat totul cu acest copil și nimic nu funcționează!” Poate îți este cunoscută și ție această declarație. Dar, mai degrabă, „totul” nu înseamnă că ai încercat toate strategiile.

Creșterea adolescenților poate fi o provocare, dar dacă abordezi strategii specifice care funcționează cu succes pentru a obține cooperarea cu adolescentul tău, atunci lucrurile se vor așeza pe o frecvență a armoniei și liniștii în familie. Dacă la școală sau în grupul de prieteni adolescentul are o bună toleranță la cooperare, cu membrii familiei este mai dificil, întrucât el se străduiește să-și construiască propria identitate. Se ajunge în acele momente tensionate de ceartă pentru că el nu este dispus să-și facă temele, să ajute la treburi în gospodărie, să vină acasă la ora stabilită, să își ajute frații mai mici sau să respecte termene-limită.

Învață-ți adolescentul să coopereze atât în cadrul familiei, cât și în cadrul comunității, la școală sau în grupul de prieteni. Cu toții suntem conectați în această experiență a vieții noastre și fiecare își aduce contribuția, unul pentru ceilalți. Încurajează-l să conlucreze cu toată lumea.

Iată câteva exemple de strategii pentru a-l determina să coopereze:

1. Pune stop cicălelilor. Într-un moment de calm, spune-i adolescentului tău că ai obosit să îl tot cicălești și să tot insiști pentru ca el să fie dispus să te ajute în gospodărie sau în a se înțelege bine cu frații mai mici: În cele mai multe situații, trebuie să-ți cer de trei sau de mai multe ori să faci ceva, cum ar fi să mă ajuți cu treburile casnice sau să îți faci temele. M-am săturat să te bat mereu la cap, să îți repet, iar tu ai obosit să mă auzi cicălindu-te. Așa că din acest moment o să ne fac o favoare amândurora și o să cer o singură dată; totuși, dacă alegi să mă ignori, voi recurge la consecințe: îți voi restricționa timpul de navigat pe telefon și voi limita timpul de ieșit pe afară.
2. Oferă-i recompense atunci când adolescentul tău cooperează. Acordă-i variante și precizează timpul pe care îl are la dispoziție pentru a realiza acțiunea/activitatea pe care i-o delegi. Vorbește cu adolescentul tău despre câteva exemple concrete de ceea ce are de câștigat prin îndeplinirea primelor tale cereri. Amintește-i că ai renunțat la cicăleală și că îi vei spune doar o singură dată despre sarcina pe care o are de realizat:

De exemplu, în loc să spui: Încă nu ai hrănit câinele. Aceasta este treaba ta și trebuie să o faci chiar acum!, ai putea spune: Am observat că încă nu ai hrănit câinele. Te rog să te ocupi de asta în următoarele 15 minute, fiindcă el suferă.

Apoi poți adăuga, de asemenea, o declarație de recompensă-consecință de genul:

Dacă hrănești câinele în următoarele 15 minute, poți intra pe computer timp de o oră. Dacă nu, atunci nu poți.

Amintește-i după cinci minute – ai putea spune: Ai zece minute…, iar la ultimele cinci minute ai putea spune: Au mai rămas doar cinci minute. Deci, în realitate, acest lucru este similar cu a face trei solicitări mai degrabă decât una, dar cu siguranță nu se încadrează în categoria „sâcâitoare”, deoarece nu spui în mod repetat: Hrănește câinele… trebuie să hrănești câinele. Încă nu ai hrănit câinele… de câte ori trebuie să-ți spun să hrănești acel câine?

În această situație, îi dai un timp de 15 minute în care adolescentul poate prelua controlul.

3. Responsabilizează-l și arată-i că ai încredere în el. Când îl faci responsabil pentru anumite sarcini, atunci adolescentul se simte tratat ca o persoană matură, de încredere. Dacă începi să-i acorzi responsabilități de adult – de exemplu, să cumpere alimente, să ajute la organizarea unei petreceri, să sorteze facturile, să pregătească sucul de fructe înainte de masa în familie, să facă lista cu obiective turistice de vizitat într-o excursie etc. –, acestea îi vor oferi un sentiment de mândrie pentru ceea ce face și nu i se va părea că tot ceea ce face el nu contează. Există șanse mari să încurce, dar permite-i să-și repare greșelile și nu fi prea dur cu el, pentru că așa el învață și va deveni de mare ajutor. Se va simți util și important.

Adolescentul își dorește să fie tratat ca un adult – mai precis, să știe că tot ceea ce spune el este luat în serios. Să i se arate încredere și să i se confirme că este pregătit pentru a face o parte din sarcinile pe care le pot face adulții. El este într-o continuă consolidare și construcție a propriei autonomii și a conștiinței de sine, așadar, are nevoie să i se confirme că și el poate și este demn de a fi responsabilizat cu acțiuni pe care le fac de obicei adulții.

Uneori avem pretenții ridicate de la el și îi cerem să gândească și să se exprime ca un adult, dar când e cazul de decizii și responsabilități îl tratăm ca pe un copil de cinci ani. El nu mai este copil. Nu este nici adult cu adevărat.

Creierul lui nu este încă pe deplin dezvoltat, dar nu îi nega propria experiență de viață, propria lui inteligență. Și-a dezvoltat acele abilități de cercetare, de descoperire, de acumulare de cunoștințe de pe internet și de la școală. Are afinități cu anumite domenii de studiu: robotizarea, limbile străine, arta fotografiei, trendurile în modă vestimentară, make-up, câștiguri pasive, sport, film. Este dornic de a descoperi, de a învăța lucruri noi, de a se depăși pe sine, de a-și dovedi că poate, că este prezent la acest spectacol care se numește viață.

A fi tratat mai degrabă ca un adult decât ca un copil face ca în mintea adolescentului să apară un fel de schimbare a cadrului. În loc să fie amenințat la tot pasul de riscuri, de drame și să fie manipulat de părinți, adolescentul va simți că este un contribuitor la societate. Și această mentalitate de a fi important în familie și în societate poate face toată diferența. Îl inspiră să ajute acolo unde este posibil să încerce să facă viața mai ușoară altora și, în general, să contribuie la societate, deoarece se simte util și simte că aduce un plus de valoare celorlalți.

4. Numărătoarea inversă – îi poți oferi un interval de timp, iar pe parcursul numărătorii îi mai amintești cât timp a mai rămas. De exemplu: ai 30 de minute să îți faci ordine pe birou. La fiecare 10 minute îi reamintești: mai ai 20 de minute, în caz contrar nu vei dormi la prietena ta în weekend.
5. Fii explicit cu ce îți dorești de la adolescent, pornind de la a-i spune ce simți, a-i descrie problema, a-i oferi informații și alternative.

De exemplu, în loc să ordoni: Închide muzica aceasta zgomotoasă, acum!, descrie problema: Nu mă pot concentra pe un fundal atât de zgomotos!

Descrie ce simți: Mă deranjează la urechi.

Oferă informații: O expunere îndelungată la asemenea frecvențe puternice dăunează auzului.

Oferă alternative: Cum facem ca să ne auzim? Dai volumul mai încet sau închizi ușa la camera ta?

6. Folosește mesajele la persoana I. Este o tehnică de comunicare în parenting introdusă de psihologul Thomas Gordon, pentru a crește eficiența părinților și a îmbunătăți relația dintre aceștia și copii. Specialistul arată că nu este eficient să aduci acuze și reproșuri copilului (mesaje la persoana a II-a), atunci când acesta face ceva inacceptabil, din punctul tău de vedere. De exemplu, în loc să-i spui adolescentului tău: Cum ai putut să vii la ora asta? Ești complet iresponsabil! Ești pedepsit!, trebuie să-i transmiți cum te-ai simțit când el a procedat așa și care sunt consecințele acțiunii sale: Când ai venit atât de târziu, m-am simțit foarte îngrijorată, neliniștită, agitată etc. Eram așa de încordată, că nu am putut dormi. În plus, mi-am pierdut încrederea în tine și nu îți mai pot permite să depășești ora… până când îmi demonstrezi că ești serios și responsabil.
7. Arată-i respect și recunoștință. Spune-i „mulțumesc” când face o acțiune sau o activitate pentru care l-ai rugat frumos în prealabil.

Mulțumește-i dacă îți aduce o cană de ceai, mulțumește-i dacă te ajută să despachetezi când ajungi acasă de la cumpărături. Spune-i că apreciezi ajutorul lui, că apreciezi că s-a gândit la tine și te-a învelit când ai adormit pe canapea la televizor.

Fata cea mare a prietenei mele are grijă de sora ei cea mică: în fiecare dimineață o duce la grădiniță și o ia de la grădiniță la prânz, având grijă de ea până ajunge mama lor acasă de la serviciu. Cu toate acestea, mama nu respectă faptul că fiica cea mare face eforturi și își ia din timpul ei pentru a avea grijă de sora cea mică. Uneori nu ajunge să-și termine temele, iar mama ei o face „leneșă” sau îi spune că „nu o duce capul”.

Un lucru important pe care adolescenții și-l doresc este respectul pentru acțiunile lor, iar un simplu „mulțumesc că ai grijă de sora ta” poate face minuni pentru recunoștința și respectul lor pentru ceea ce fac și, în extensie, vor fi mult mai receptivi la sugestiile tale.

8. Lasă-i libertatea de manifestare în limitele asumării responsabilității. Acest concept de „libertate” trebuie înțeles în contextul asumării consecințelor faptelor adolescentului. Fără a avea un minim de libertate de manifestare, nu va deveni niciodată un adult responsabil.

De exemplu: a început să ia note mici la școală? Cere-i să-ți prezinte temele și ascultă-l selectiv la lecțiile pentru a doua zi. A lovit mașina? Spune-i că trebuie să muncească pentru a suporta costurile de reparație. A chiulit de la ore? Atunci nu va mai ieși cu prietenii la petrecerea din weekend.

Libertatea vine la pachet cu asumarea consecințelor. Trecând prin filtrul conștientizării impactul acțiunilor pe care le-a făcut, adolescentul se va maturiza încetul cu încetul.