Nu te neglija, trăiește și pentru tine
Ai grijă de tine! Când vine un copil pe lume, părintele tinde să facă din educația copilului un scop al vieții sale. Totul se învârte în jurul copilului:
Ce gătim? -> ce mănâncă și copilul!
Unde mergem la plimbare? -> undeva unde să se simtă copilul în largul său.
Ce cumpărăm? -> alimente pentru copil.
Cum dormim? -> dacă se poate, mama să fie alături de copil.
Când încerci să ai grijă de copilul tău cât de bine poți, treci în partea aceea a dedicației totale și uiți de tine. Începi să te neglijezi. Tu nu mai contezi. Tot ce contează este copilul. Atenție! Linia între a face un scop din viața ta să-i oferi copilului toată atenția și a te neglija pe tine este foarte subțire. Copilul se află în custodia ta pentru o anumită perioadă din viață. El nu va locui alături de tine toată viața ta. Când își va lua zborul, nu vei mai fi confortabil cu tine, dragă părinte. Nu vei mai ști să trăiești fără a te dedica copilului tău.
Noi, părinții, avem tendința de a confunda dragostea și implicarea cu sacrificiul de sine. Atunci când percepi educația și bucuria de a crește copii fericiți cu sacrificiul vieții tale, vei deveni un părinte frustrat și isteric, copleșit și anxios. Vei percepe educația și grija excesivă de a nu le lipsi nimic copiilor tăi ca pe niște poveri și vei începe a te plânge de lipsa lor de recunoștință față de sacrificiile tale. Le vei reproșa copiilor și vei muta astfel povara neîmplinirii tale pe umerii acestora.
Amintește-ți că ei nu ți-au cerut niciun sacrificiu. Copiii tăi te vor doar pe tine, dragă părinte. Ei își doresc să te vadă zâmbind și nu trist, să te vadă calm și nu țipând, să te vadă blând și iubitor, nu rece și respingător.
Nevoile tale contează! La fel cum și nevoile copilului sau copiilor tăi contează. Încearcă să găsești o cale de echilibru. Rezervă-ți timpul necesar și pentru nevoile tale. Știu că în prima parte a vieții copilului, atenția este copleșitoare. Totuși, încearcă să responsabilizezi și să plasezi din sarcinile pe care le poți lăsa în seama bunicilor sau a unei bone. Mai ales ca mamă, poți să conștientizezi că timpul necesar pentru a te odihni, pentru a te îngriji este benefic și pentru copilul tău, pentru că vei avea mai multă energie și putere.
Sigur că îți iubești copilul și vrei să-i asiguri tot ce are nevoie. Dorești să-i asiguri tot ce nu ai avut tu. Ești un focar de control și un observator neobosit pentru a-i oferi siguranța și confortul, pentru a-i oferi cea mai frumoasă copilărie, pentru a-i oferi cea mai bună educație. Este doar dorința ta de a compensa neajunsurile din copilăria ta. Copilul nu-ți cere nimic din toate acestea. El nu-ți cere să te sacrifici muncind mai mult pentru a-i cumpăra cele mai scumpe jucării.
Ai grijă, dragă părinte, căci uneori ceea ce-ți dorești tu nu coincide cu ceea ce-și dorește copilul. Dar în încrâncenarea ta de a fi totul perfect și de a-i oferi tot ce este mai bun, pentru a nu duce lipsă de nimic, uiți a cui nevoie încerci s-o satisfaci: pe a ta sau pe a copilului?
Nu-i oferi totul pe tavă. Lasă-l să se descurce și singur. Lasă-l să-și pregătească singur un sandvici, chiar dacă face dezordine în bucătărie. Lasă-l să meargă singur până la magazinul din cartier pentru a cumpăra o pâine, chiar dacă ești îngrijorat până la întoarcerea lui.
Nu mai controla tu absolut orice mișcare a copilului! Nevoia de control este de fapt o mască a celui care nu poate responsabiliza și oferi încredere. Este ca și cum nimeni nu știe să facă mai bine decât tine. De acord cu tine! Știu că tu, dragă părinte, le știi pe toate. Dar ai încercat vreodată să lași puțină libertate și copilului tău?
Ai fi uimit să vezi câte știe să facă.
Te-ai consultat sau i-ai cerut părerea într-o situație copilului tău?
Ai fi uimit să vezi ce scoate din el! Ai fi uimit să auzi ce cuvinte înțelepte poate avea copilul tău.
