Nu există nimic acolo, afară…
Evenimentele vieții noastre, cu urcușuri rapide și coborâșuri bruște, abrupte, cu provocări și bucurii, cu îndoieli și oscilații, sunt toate doar reflecxii ale esenței noastre profunde și a prezenței noastre unice în această lume. Suntem forțe de energie și de intenție, interacționând cu câmpul care unește toate ființele.
Tot ce întâlnim, vedem şi atingem, ne reflectă. Lumea este oglinda în care fiecare se reflectă si se vede reflectat. Culegi ceea ce ai semănat. Dacă ți-ai fi acordat mai multă apreciere, dacă te-ai fi evaluat la adevăratul tău potențial, nu ai fi avut această experiență. Ceea ce vine la tine ca un conflict, decepție, supărare, nedreptate este de fapt trăirea ascunsă pe care tu ai rulat-o acolo în subconștientul tău că nu meriți să fii iubit, că nu ești îndeajuns de bun, îndeajuns de deștept, îndeajuns de curajos. Sunt acele credințe despre tine însuți care te sabotează, îți definesc limitele pe care tu singur ți le-ai proiectat din interior către exterior.
Înțelege că între realitatea care se țese în jurul tău și conștiința ta este o relație puternică, directă, de reflexie. Ceea ce nu apreciezi la tine însuți se va proiecta în situațiile și relațiile din jurul tău. Ceea ce tu consideri că îți lipsește vei exterioriza prin acțiunile tale. În mod contrar, și reversul se reflectă în realitate. Cu alte cuvinte, atunci când ești împăcat cu viața și cu tine însuți, când te bucuri de tot ceea ce ai, vei primi și mai mult.
Când te apreciezi și te valorizezi, când acorzi credibilitate valorii tale ca persoană, atunci și ceilalți din jurul tău îți vor arăta apreciere, recunoștință, încredere, acceptare. Te provoc să faci un exercițiu, și pentru o zi, o singură zi, să te apreciezi în mintea ta, dar cu adevărat să crezi că meriți. Să îți aducă zâmbetul pe buze gândul că tu ești o persoană minunată, iubită, apeciată, cu multe calități și abilități care te fac specială și nemaipomenită. Această atitudine de autoapreciere înaltă, îți va deschide porțile către situații plăcute, care îți vor aduce satisfacție și mulțumire, încredere și motivație.
Nimic nu vine din exteriorul tău! Nimic nu se găsește acolo in afara ta…Întotdeauna ai fost tu! Întotdeauna este vorba despre tine. Relatiile pe care ți le-ai construit, situațiile în care interacționezi sunt reflecxia fidelă a ceea ce ești tu în acel moment.
Când nu te placi pe tine, vei relaționa cu persoane care te critică: șeful, mama, soțul.
Când nu te crezi suficient de deștept, vei atrage exact acele situații care să îți dovedească și să-ți confirme această convingere: fie în jurul tău sunt colegi pe care tu îi consideri mai “sclipitori” decât tine, fie ai un manager care tinde să te critice, o critică nu constructivă ci așa încât să-ți “accentueze” acea părere nu foarte bună pe care o ai tu despre tine însuți.
Când consideri că nu meriți să fii iubită, automat vei atrage un partener care nu îți dovedește prea multă afecțiune.
Când ai sădită acolo în subconștient teama de sărăcie, vei relaționa cu oameni zgârciți.
Când ai frica de singurătate, vei relaționa cu oameni nestatornici sau confuzi.
Dacă respingi suferința și îți este frică să nu suferi prea mult, atunci vei accepta relații conflictuale.
Când nu te crezi suficient de frumos/frumoasă, vei accepta parteneri care nu se ridică la nivelul tău intelectual, dar pe care îi consideri mult mai “aspectuoși” decât ai fi “meritat” tu.
Când ai teama că nu ești suficient de isteț(ă), vei atrage parteneri mai ancorați în realitate, cu simțul răspunderii și al organizării, disciplinei, care vor “compensa” acea frustrare a ta că “nu te-ai fi descurcat “singur(ă)” în astfel de situații.
Când vei înțelege că percepția ta interioară despre tine însuți îți creează lumea exterioară, atunci te vei elibera de tirania altor cauze, de credinţa că sunt cauze externe propriei tale minţi care îţi pot afecta viaţa. De regulă, căutăm vinovații în exteriorul nostru: părinții sunt de vină că nu mi-au dat avere, copilul este de vină că nu învață bine la școală, soțul este de vină că nu mă iubește , nu mă apreciază, nu este bogat, vremea de afară este de vină, statul este de vină, țara în care m-am născut, etc.
“Dacă aș fi avut și eu o copilărie frumoasă, o familie iubitoare, alta ar fi fost viața mea”;
“Dacă aș fi luat decizii mai bune la tinerețe, altfel ar fi fost viața mea’”.
Ne ascundem după aceste lamentări, amăgiri, justificări, tocmai pentru a găsi o explicație a tot ceea ce suntem, a tot ceea ce am manifestat în viața noastră, a tot ceea ce am proiectat în realitatea noastră. Dar revin, și accentuez faptul, că realitatea noastră exterioară vine din ceea ce am semănat în realitatea noastră interioară. Îți remintesc că doar 5% este ceea ce trăieşti tu în realitate exterioară a lumii fizice, restul de 95% este ceea ce ai plantat tu în subconștientul tău: credințe, concepte, obiceiuri, adicții, frici, reguli, valori. Toate aceste ingediente compun imaginea ta de ansamblu, compun realitatea ta.
Tu nu poți să vezi în jurul tău decât ceea ce este în interiorul tău. Indiferent dacă e bine sau rău, atrăgător sau dezgustător, corect sau eronat, tot ceea ce ți se întâmplă este doar reflectarea a ta şi nicidecum realitatea.ă
